Să oprim sinuciderea poporului român. Zic…
Sunt activă în zona aceasta pro-viață de mai bine de cinci ani. Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge să trec de la zona de voluntariat, de a fi una dintre vocile societății civile la cea de implicare profesională.

Eu sunt actriță, mi-am dorit să fiu actriță și mereu am considerat că angajarea mea în cauza pro-viață se face folosindu-mi profesia, pregătirea, calitățile de actriță. De curând am avut premiera unui spectacol de teatru, un one-woman show dedicat acestui subiect sensibil, al femeilor aflate în criza de sarcină. Dar când am fost în martie, în „Luna Pentru Viață” la Parlamentul European cu proiectul organizat de Cătălin Ivan la inițiativa Centrului de sprijinire a femeilor aflate în criză de sarcină „Sfânta Alexandra Împărăteasa” și anume „Babies Go to The European Parliament” (eveniment adus de România în premieră în Parlamentul European) am înțeles – în urma reacțiilor pozitive ale europarlamentarilor care au asistat – că bătălia se dă în mod evident acolo. Acolo este adevărata trâmbiță ce trebuie sunată. De acolo se pot schimba lucrurile. Toată lumea care s-a interesat de subiect știe că la Referendumul din 6-7 octombrie mi-am dat sufletul încercând să îndemn lumea să nu fie pasivă, să se informeze corect, să voteze și anume să voteze DA.

Ei bine, fiind la Bruxelles m-am întâlnit cu unul dintre cei mai duhovnicești oameni pe care-i cunosc. Cu Pr. Tănase de la Valea Plopului. Făcuse o escală; se îndrepta spre Scoția unde urma să o serie de conferințe Și atunci mi-am zis că dacă acest om bate drumurile lumii ca să schimbe lucrurile în Valea Plopului, atunci aceasta e calea. Trăim într-o lume în care de la Bruxelles la Valea Plopului poate fi o aruncătură de băț sau o crevasă milenară. Deinde de noi. De cum știm să ne exprimăm, de cum știm să ne apărăm, să ne susținem cauza, nu cu patimă ci argumentat, să ne facem auziți și apoi ascultați!
Nu mi-a fost ușor să iau decizia asta.
Nici acum nu mi-e ușor.
Trebuie să le pun pe toate ”pe hold”, cum zice românul. Am mai puțin timp pentru copiii mei (dar știind că exact viitorul tuturor copiilor reprezintă miza acestor ideologii este o datorie să lupt pentru viitorul), nu mă mai pot implica în proiecte comerciale, emisiuni; nu mă victimizez, expun adevărul…practic până pe 26 mai sunt complet inexistentă pentru viața mea dinafara alegerilor, fie ea profesională sau personală. E un sacrificiu dar mi-l asum cu toată convingerea și determinarea!

De ce o fac? Cred că suntem în al doisprezecelea ceas. Cred că e momentul când se aleg apele. Cred că nu mai e timp de pierdut dacă dorim să mai existăm cu adevărat ca popor. Avem nevoie de legi care să apere femeile, acele femei care pot naște din nou poporul român. 22 milioane de români avortați, în jur de 200 de avorturi pe zi, e limpede că suntem în plină sinucidere asistată cu indiferență de autoritățile române. Și acest lucru trebuie oprit! Dacă România pare să dea impresia că nu mai ține deloc la România vreau să conving Europa că are nevoie de România. Și că e nevoie să se nască în continuare români. Și că putem îmbogăți Europa nu doar prin tăierea masivă de copaci ci și prin cultura noastră. Și prin tradițiile noastre. Dar despre ce cultură și tradiții vorbim noi aici când poporul român a avortat un popor? Sinuciderea poporului român trebuie stopată. Voi încerca până la ultima mea fibră să pun pe masa Europei (și) acest subiect. O spun cu puterea femeii care a mers în cârje ultima lună a sarcinii doar ca să poate naște doi gemeni dodoloți. Acum ei sunt cârja mea, ei îmi dau putere, pentru ei și toți ceilalți copii ai României fac tot ceea ce fac. Vreau să aibă și ei România lor.

Cred în Viitor! Cred în România!